Weekend la Biserica scufundată din Beliş
2007-10-05 00:00:00

de Calina BERCEANU

 

*Casele cocoţate pe dâmburi au făcut loc lacului de acumulare


*Ruinele ies de sub ape şi se lasă fotografiate


Nu-i român mai cu spirit de aventură să nu-şi dorească o tură în insulele Seychelles, unde te scufunzi cu o bucată de carne de vită în harpon şi hrăneşti rechini mici şi blânzi ca nişte mâţi. Puţini au bani de insule, însă nu e neapărat să scrie pe tine mogul ca să-ţi înmoi şosetele din neopren în locuri unice.


De pildă, la Biserica scufundată din Beliş, judeţul Cluj, după nişte ploi sănătoase, când lacul nu bate spre secare. Iar acuma în octombrie e chiar o provocare, că apa se face rece. Şi nu-i nici un bai dacă ţi se face pielea de găină, că ai în jur proprietari de pensiuni care-ţi trag porci la grătar până-ţi creşte inima la loc. Mai ales că nu eşti scafandru începător - nici nu e recomandată biserica pentru novici.

 

Ruine decolorate de soare
Biserica, la care ajungi din Cluj-Napoca mergând spre Huedin pe E 60 şi apoi cotind spre Beliş vreo 25 de kilometri, a rămas singură în vale prin anii 60, când casele au fost cocoţate pe dâmburi, spre a face loc unui lac de acumulare. În verile secetoase, ruinele construcţiei de secol 14 ies de sub ape complet şi se lasă decolorate de soare şi pozate de turişti, că oricum altceva de făcut mai bun n-au.


Când e inundată până-n vârf, ca să-i afli fundaţia o cauţi pe la 30 de metri, cu o oaie, două pe tine să-ţi ţină de cald, că apa e ca gheaţa. Şi o lanternă puternică, deoarece mai jos de 15 metri adâncime, unde vizibilitatea ajunge în zilele bune la cinci metri, undele devin vinete.


Plăcinte cu brânză ca în Apuseni
Întors la lumină, realizezi că locul mare şi gol din mijlocul fiinţei tale e stomacul. Îndrepţi barca spre staţiunea Fântânele - Beliş şi cauţi o gustare. Nerecomandat restaurantul, că bucătăria e slabă şi până vin ospătarii albeşti. Dacă ţi s-au dezlipit nările după excursia în adâncuri, le foloseşti şi te îndrumă ele. Urci spre sat şi găseşti de unde vine bucuria. Că oare ce poţi găsi acasă, la câte-un localnic, în afară de odăi curate, dulăi cât nişte viţei care ţi se-aşează la picioare şi câte-o icoană? Ciorbe gătite cu drag, din tot ce mişcă şi prin gospodării (exclus câini şi pisici), făcute fără economie la smântână, pătrunjel şi dăraburi de carne, tocăniţe cu găluşti şi nişte plăcinte cu brânză sau mere care ele singure sunt un motiv să tragi o fugă până-n Apuseni. Şi poveşti despre Biserica scufundată, numai bune de luat în cap când îl aşezi în pernă...

calina.berceanu@gandul.info

 

Înapoi


Chestionare

Cum vi se pare noul site?

Foate bun

Bun

Necesita inbunatatiri

Prost

Foarte prost

Votează